Repetiția spațiată: revezi un cuvânt chiar înainte să-l uiți
Dacă citești un cuvânt de zece ori în aceeași seară, ai impresia că îl știi. O săptămână mai târziu, a dispărut. Dacă îl revezi de trei ori, dar în zile diferite, merge mult mai bine.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, psihologul german Hermann Ebbinghaus și-a măsurat propria memorie învățând liste de silabe fără sens. A descris ceea ce numim de atunci curba uitării: uităm repede imediat după ce am învățat, apoi tot mai încet. Iar fiecare recapitulare face curba să pornească de mai sus și o face mai plată.
Schemă de principiu, fără scară.
De aici ideea repetiției spațiate: revezi un cuvânt când ești pe punctul de a-l uita, la intervale tot mai lungi (a doua zi, câteva zile mai târziu, apoi după săptămâni). În anii 1970, jurnalistul german Sebastian Leitner a transformat-o într-o metodă simplă, cu fișe și o cutie cu compartimente: un cuvânt știut avansează o căsuță și revine mai târziu, un cuvânt ratat se întoarce la început.
- Hermann Ebbinghaus, Über das Gedächtnis, Leipzig, 1885.
- Sebastian Leitner, So lernt man lernen, Herder, 1972.